Imobilizările corporale reprezintă acele active pe termen lung pe care o entitate le utilizează pentru a desfășura activități economice și care nu sunt destinate vânzării. Printre acestea se numără terenurile, clădirile, utilajele, echipamentele IT, mijloacele de transport și alte bunuri similare. Acestea sunt elemente-cheie în desfășurarea activității oricărei întreprinderi și trebuie tratate cu o atenție deosebită în evidența contabilă.
Înregistrarea imobilizărilor în contabilitate începe de la momentul achiziției sau construcției. Costul de intrare include prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport și instalare și alte costuri necesare pentru a aduce activul în stare de utilizare. Aceste valori sunt înregistrate în conturi distincte, în funcție de natura activului, conform planului de conturi general.
Odată înregistrate, imobilizările sunt supuse amortizării, adică recunoașterii contabile treptate a pierderii de valoare în timp. Amortizarea poate fi liniară (cea mai comună), degresivă sau accelerată, în funcție de politica contabilă a firmei. Determinarea duratei de viață economică este un element esențial, întrucât influențează direct cheltuielile contabile și, implicit, rezultatul exercițiului.
O situație frecvent întâlnită este reevaluarea activelor, în special a clădirilor sau terenurilor. Reevaluarea presupune reflectarea în bilanț a valorii reale a activului, actualizată în funcție de piață. Aceasta se face cu ajutorul unui evaluator autorizat și poate avea impact asupra capitalurilor proprii și amortizării viitoare. Reevaluarea este opțională, dar devine esențială în cazul unor schimbări majore în valoarea bunurilor.
O provocare importantă în gestiunea imobilizărilor este separarea clară a cheltuielilor de întreținere de cele de investiții. Cheltuielile de întreținere se înregistrează direct în contul de profit și pierdere, în timp ce investițiile se capitalizează și se amortizează în timp. De exemplu, înlocuirea unui motor uzat cu unul nou este investiție, însă schimbarea uleiului este cheltuială curentă.
Pentru a menține controlul asupra acestor active, este esențială întocmirea Registrului imobilizărilor. Acesta include informații precum: data achiziției, valoarea, durata de viață, metoda de amortizare, reevaluări, reparații majore și scoateri din funcțiune. Inventarierea periodică a imobilizărilor este, de asemenea, obligatorie conform legii și contribuie la corectitudinea evidenței contabile.
În anumite cazuri, activele pot fi dezafectate, casate sau vândute. Oricare dintre aceste situații presupune ajustări contabile corespunzătoare: scoaterea din gestiune, înregistrarea eventualelor pierderi sau câștiguri și actualizarea registrelor. Este important ca toate aceste operațiuni să fie documentate cu acte justificative clare.
Gestionarea eficientă a imobilizărilor presupune nu doar o evidență exactă, ci și o planificare strategică a investițiilor viitoare. Monitorizarea uzurii, a valorii de piață și a potențialului de modernizare sunt factori care contribuie la menținerea competitivității unei întreprinderi.
O contabilitate riguroasă a imobilizărilor asigură transparență în deciziile de investiții și o imagine fidelă a patrimoniului companiei. Prin respectarea normelor legale și a principiilor contabile, contabilitatea imobilizărilor oferă baza necesară pentru evaluări financiare corecte. În plus, o contabilitate bine pusă la punct previne abaterile și riscurile fiscale. Nu în ultimul rând, o contabilitate profesionistă în acest domeniu susține dezvoltarea sustenabilă și adaptarea la schimbările tehnologice.